imoneşti~

  • Introducere despre sat

Localitatea Şimioneşti este cea mai mare aşezare de pe valea Alsó-Nyiko, şi cuprinde 14 sate. Este aşezat între Feher-Nyiko şi pârâul Alba, la 430-440 m deasupra nivelului mării. Se situează lângă drumul naţional 135A, la o distanţă de 5 km de Rugăneşti, 7 km de Cristuru-Secuiesc şi 21 km de Odorheiu-Secuiesc. Este învecinată cu (dinspre nord spre est): Cădaciu Mic, Cădaciu Mare, Rugăneşti, Nicoleni, Medişoru Mare. Teritoriul intraviran este de 99 hectare. La sud se sat se întind pădurile de fag de pe culmea Rez (932 m). În apropierea Rezului se înalţă dealul Várhegy (880 m), locul preferat de excursie al sătenilor, pe care scriitorul Orbán Balázs îl numeşte cetatea „Kadicsa”.

Urmele arheologice din ţinutul Şimoneştiului, dovedesc că aici s-a locuit încă din neolitic. În evidenţele papale din 1333 apare sub numele „Sancto Simone”, apoi în 1334 cu grafia „Sancto Symone”, când deja avea biserică proprie. Sfântul protector al satului este Sfântul Simion, de unde vine şi numele satului.

  • Date demografice

În prezent, populaţia numără 1049 de locuitori, din care 1034 sunt de naţionalitate maghiară şi 15 români. În funcţie de împărţirea pe religie, aici trăiesc 849 unitarieni, 108 reformaţi, 19 romano-catolici, 19 ortodocşi, 6 greco-catolici, 1 evanghelist şi 1 de altă religie.

  • Atracţii turistice

La marginea vestică a comunei, pe treapta inferioară a dealului Borba, pe strada Bisericii se găseşte biserica unitariană, declarată clădire-monument din anul 1992. A fost construită între anii 1808-1811 pe locul vechii biserici. Din biserica veche s-au păstrat două treimi din vechiul turn înălţat din nou în 1818 şi câteva elemente gotice(poarta vestică). La intrare, în partea sudică, se află un ancadrament din piatră sculptată în stil renascentist datând din anul 1586. Biserica a avut două clopote, cel mare din anul 1576 şi cel mic din anul 1585, donaţia principelui Székely Mózes, care a fost folosit la turnarea tunurilor în timpul revoluţiei din 1848. Clopotele de acum au fost turnate în anul 1922 la Sibiu. 

Biserica reformată a fost construită în anul 1792 fiind amplasată în curtea fostului conac al principelui Székely Mózes. Construcţia a fost realizată de către credincioşi şi de către familia Kiss, folosind materiale de construcţie din castelul principelui Székely Mózes. Din anul 1975 aparţine de biserica-mumă din Rugăneşti. 

Conacul principelui Székely Mózes:
Székely Mózes, ulterior principe al Transilvaniei, a construit conacul înainte de anul 1538 în centrul comunei la 200 m est de râul Nyiko. Principele Báthori Zsigmond, pentru faptele de vitejie, i-a dăruit 6 loturi iobăgeşti în Şimoneşti şi prin el tatălui său, diaconul Ioan, precum şi fraţilor săi. Principele Rákoczi György I. i le-a confiscat, acuzându-l de trădare, şi le-a dăruit căpitanului neamţ a gărzii principelui benkovitzi Glinkovszki Janos contra sumei de 4000 de forinţi. În 1636 principele Báthori donează moşia consilierului Szalánczy István. După scriitorul Orbán Balázs, conacul a fost moştenit pe linie filială de familia Kiss. Profesorul Kiss Zsigmond a construit o clădire nouă pe fundaţia conacului în anul 1960.

  • Cultura în sat

Istoria şcolii: Informaţii concrete despre îceputul învăţământului în sat n-au rămas. Din tradiţie rezultă că, în jurul anului 1670, în timpul principelui Apafy Mihály deja exista şcoală în sat. Referiri exacte sunt din anul 1733, care îl menţionează pe Pesti Sámuel, după această dată numele învăţătorilor devin mai cunoscute. Până în anii 1885-1886 şcoala a avut caracter religios, fiind întreţinută de Eclezia Unitarină. Din anul şcolar 1886 până în prezent funcţionează ca şcoală de stat. Din anul 1964 s-a generalizat învăţământul gimnazial. Învăţământul liceal cu clasele IX-X şi profil agricol a fost introdus în anul 1970, dar a funcţionat cu intermitenţe. Din anul 1991 predarea se face doar pentru clasle gimnaziale. Şcoala construită în 1970 îndeplineşte necesităţile din prezent, având un laborator şi sală de sport. În anul 1993 şcoala a preluat numele „Marosi Gergely”, născut în Şimoneşti.

Viaţa culturală din sat: activitatea culturală din sat a fost îmbogăţită de învăţătorul Fazakas Dénes, care a organizat şi condus grupul dramatic şi corul local. Această iniţiativă a fost continuată de Nemes Ilona, Benke Andrásné, Szécsi Lenke, Nemes Lajos şi Benke András. După anul 1985 activitatea culturală a fost continuată de Kovács Irma, Kovács Lajos şi Szabó Árpád. Astăzi activitatea culturală s-a redus doar la activitatea din jurul şcolii. Festivităţile anuale sunt: carnavalul elevilor, concurs de cunoaşterea locurilor natale („Perefernum”), concurs de povestire, concursuri cu alte şcoli, Sfântul Nicolae, Crăciunul, Ziua Mamei şi comemorări. Concursul de cunoaştere al locurilor natale numit „ Perefernum”, are o mare tradiţie în comună şi a fost iniţiat în anul 1970 de către profesoara de limbă maghiară Szécsi Lenke. Numele provine din limba latină şi înseamnă moştenire, în cazul de faţă reprezentând moştenirea intelectuală din cunoştinţele locurilor natale a elevilor terminali din clasa a VIII-a. În sat, primăvara se ţin sărbătorile de 15 martie şi 1 de mai, când se organizează excursii, petreceri la iarbă verde.

  • Personalităţile satului
  • Székely Mózes (1550-1603) principe al Transilvaniei
  • Dr. Elekes Dénes (1880-1937) avocat, moşier
  • Kozma Gyula (1853-1910) directorul şcolii
  • Marosi Gergely (1832-1874) director
  • Péter Sándor (1868-1938) preot unitarian
  • Elekes Ferenc (1935-) poet, ziarist
  • Farkas Árpád (1944-) poet, redactor, coreograf.
  • Legături de înfrăţire

Comuna Şimoneşti este înfrăţită cu localitatea Căleşdi din judeţul Zalău începând cu anul 1991. Dioceza unitariană are legături de înfrăţire cu comunitatea universalistă unitariaă din Salem, statul Oregon din anul 1990. Această legătură, este parte a programului care cuprinde atât biserica ardeleană cât şi cea americană. Un rol foarte important în crearea şi menţinerea acestui program a avut dr. Gellérd Judit (Zizi), fiica preotului unitarian Gellérd Imre

  • Album foto

Poze vechi:

Poze noi: