~Chedia Mică~

În valea pârâului Kede, în partea sudică a culmii Medişorului, la altitudinea de 500-525 m deasupra nivelului mării, lângă drumul comunal 38 este aşezat satul Chedia Mică sat-soră cu Chedia Mare. Satul este învecinat la est cu Nicoleni, la vest cu Chedia Mare şi la sud cu Rugăneşti. Teritoriul intravilan a satului este de 36 ha, în mare parte fiind zonă de deal.

Din cauza secării pârâului Kede, asigurarea apei potabile reprezintă o problemă majoră. Primele dovezi scrise despre localitate sunt din anul 1567, fiind amintită sub mai multe nume: Kus Kede, Kws Kede şi în final Chedia Mică.

În prezent, trăiesc 73 de oameni în sat din care 71 de naţionalitate maghiară şi 2 români. Din punct de vedere religios, sunt 65 unitarieni, 6 de religie reformată, un ortodox şi un romano-catolic (după recesământul din 2002).

Istoria bisericii: în evul mediu satul a fost populat numai de catolici, dar după reformaţie devine unitarian. Împreună cu Chedia Mare, în marea parte tot unitariană, s-a construit biserica pe dealul dintre cele două sate numit Templomdomb (Dealul bisericii). Astfel cele două localităţi formează o singură dioceză, care şi-a câştigat independenţa faţă de Nicoleni în anul 1816.

Din surse credibile dovedesc existenţa bisericii încă din anul 1723, în anul 1900 a fost reconstruită din lemn în stil renascentist nou simplu. Plafonul bisericii este din lemn, vopsit în albastru. Clopotniţa din lemn dur de stejar este aşezată în partea sudică a bisericii şi a fost cumpărată în anul 1828.

Prima şcoalăelementară a luat fiinţă în 1820, împreună cu Chedie Mare. Scriitorul şi colecţionarul de poezii populare Tiboldi Istvan a fost învăţătorul şcolii. În prezent, în fiecare an reprezintă o problemă menţinerea clasei primare din cauza numărului scăzut de copiii.

În Chedia Mare a luat fiinţă o şcoală reformată elementară în 1922. Din 1948 până în 1970 a funcţionat ca şcoală de stat, când din cauza numărului scăzut de elevi a fost închisă. După închiderea şcoli elevii au frecventat şcoala din Chedia Mică.

Până în 1975 cele două sate au avut oviaţă culturală bogată. Casa satului a fost construită în 1923, unde în fiecare an s-au organizat piese de teatru şi baluri. De asemenea au abut loc şi petreceri în aer liber, mai ales de 1 mai. În sat a existat şi o bibliotecă dar cărţile s-au pierdut în timpul celui de al doilea război mondial. Din cauza emigrării, viaţa culturală a satului este practic inexistentă.

Poze vechi:

Poze noi: